luni, 6 februarie 2017

Cum ne dezbracam de caracter

Cum ne imbracam la proteste am aflat deja. Unii stiu si cum sa se dezbrace... de caracter, cum sa atace sub centura, cum sa te bata cu propriile tale arme, pe care tu le-ai considerat intotdeauna ca fiind aripi de inger. Cum ar trebui sa te porti cu unul care profita de bunatatea ta, care se foloseste de serviciile tale si care mai apoi te arunca ca pe o masea cariata? Cat de marsav poate fi considerat un asemenea om? Cred ca nu s-a inventat inca o masura pentru miseliile pe care oamenii le fac din diverse interese. Nici nu vreau sa o inventez eu acum. Pot doar sa scriu pe blog, voalat, ca unii oameni au uitat sa fie oameni, ca se manjesc pentru orice leu si ca sunt in stare sa umileasca alti oameni chiar si pentru un banut. Acum, stau si cuget si caut o solutie la intrebarea: cum ne dezbracam de caracter? Daca nu avem obisnuinta de a scuipa peste ceva deja murdar, daca nu vrem nici sa ne punem poalele in cap, daca stim ca nu avem puteri miraculoase, cum procedam pentru a ne racori, pentru a ne curata de mizeria care ni s-a asezat pe suflet cand altii au decis sa ne pot umili? Sa ne dezbracam si noi de caracter sau
sa ignoram?

2 comentarii:

  1. Caracterul poate avea trasaturi bune si / sau trasaturi rele...
    Cine se dezbraca de caracter are unul de imprumut, de fatada; altfel spus: nu se dezbraca, isi arata adevaratul caracter.

    RăspundețiȘtergere

Postări populare